luni, 5 mai 2008

PARINTELE JUDECAT DE COPIL 21.04.2008


Nasterea copiilor schimba cursul existentei unei tinere perechi: o infrumuseteaza bineinteles, si o imbogateste dar nu s-ar putea spune ca o si usureaza, nici ca o si imbogateste- la propriu. De fapt ea adduce cu sine anumite restrictii de confort si de libertate; toate lucrurile sunt insa acceptate cu bucurie, cand dezvoltarea afectiva a barbatului si a femeii s-a produs pana atunci fara dificultati, amandoi sunt fericiti sa-si relizeze din plin natural or de barbat si femeie prin paternitate si maternitate. Nu este mai putin adevarat ca, mai tarziu, tatii si mamele care s-au straduit sa-si creasca cat mai bine copii,sis a le ofere cat mai multe avantaje posibile si de toate felurile- au adeseori tendinta sa ceara in schimb un pic de recunostinta, in timp ce beneficiarii acestor avantaje sunt mai degraba dispusi sa socoteasca normal ca, de vreme ce au fost adusi pe lume, sa li se satisfaca toate necesitatile atata vreme cat ei insisi nu sunt in stare sa le indeplineasca singuri.
Cu un mic efort, parintii pot sa-si aminteasca ca au fost si ei copii. Dar pentru copii, deoarece nu au fost niciodata parinti, este desigur cu mult mai greu sa-si imagineze ca tatal si mama lor ar putea avea, ca si ei, dificultati de rezolvat, piedici interioare si exterioare de invins, probleme de rezolvat, in sfarsit, nenumarate incertitudini si scrupule. Pentru ei, cand sunt mici, “oamenii mari” apar de obicei ca niste divinitati arbitrare si atotputernice; iar daca intr-o zi, se revolta impotriva adultilor, ei ii acuza mai degraba ca sunt rai, decat ca se pot6 si ei insela. Sa recunoastem, pentru ai dezvinovati, ca adulti isi ascund adesea slabiciunile fata de copii, din pudoare sau din amor propriu; si este foarte posibil ca ei sa aiba partial si dreptate pastrand o asemenea discretioe, fiindca de obicei copii sufera de pe urma slabiciunilor parintesti si defapt nu cred in ele decat atunci cand le descopera ei insisi. Dar in acelasi timp, prin rasfrangere, li se intampla sa le judece cu o severitate egala cu deceptia incercata.
Multe din defectele parintilor se datoreaza inconstientei. Pentru a fi parintii perfecti, ar trebui sa fim intr-una constienti nu numai de ceea ce se petrece inlauntru nostrum, dar si de ceea ce simt acei carora ne adresam. Bineinteles, nu exista parinte perfect, si fiecare este obligat sa se descurce cat poate de bine, cautand sa vada lucrurile cat mail impede cu putinta.
In ciuda erorilor sau neindemanarilor lor, parintii nu actioneaza niciodata gresit decat din dragoste, din dorinta de a proceda bine.