Pentru ca inainte de sarbatoare trebuia sa incepi curatenia nu numai a sufletului ci si a casei, m-am apucat ce-i drept cam devreme, cu aproape o luna mai inainte de curatenia casutei mele. Mi-am julit genunchii de la spalatul covoarelor, mi-am rupt unghiile la sters praful...glumeam bineinteles. La terminarea tuturor activitatilor....singurul lucru de care mi-a fost sila a fost stersul geamurilor pe care bineinteles l-am mai repetat inca o data in apropierea marii sarbatori.
La frumoasa noapte de Inviere am fost impreuna cu cei dragi dar am ramas cu gandul la cei care nu au putut fi alaturi de mine din motive financiare sau doar pentru ca nu mai sunt printre noi... Am asistat la predica preotului dupa ce am luat lumina dupa care, ca nici intr-un an...am mers sa aprind lumini la cimitir, asa cum faca aproape trei sferturi din cei care au luat parte la Slujba de Inviere.
Inainte de a pasi spre cimitirul satului am cantat din toata inima Hristos a Inviat si m-am bucurat ca in sfarsit dupa aproape doua luni de post pot gusta cozonacii care nu mai erau calzi dar inca ma ademeneau.
Ajunsa acasa de la cimitir, mi-am facut un ou ochi care mi s-a parut mai gustos ca niciodata...m-am culcat cu gandul la mama mea...care nu mai este printre noi...si am adormit ca mai apoi sa ma trezesc parca dintr-un vis...
