Emotiile dinaintea primei zile de munca sunt precum cele de dinaintea primei zile de scoala, desi nimeni nu recunoaste ca sunt chiar asa de mari.
Ma simt rusinata sa recunosc, am aproape 22 de ani si este primul meu loc de munca. Incep printr-o scurta asteptare nerabdatoare in fata unei usi inchise cu doua lacate. Pasesc cu sfiala intr-o camaruta cu cateva vitrine goale in care sunt puse niste etichete cu „Noi aparitii!”ca mai tarziu chiar eu sa fiu cea care le umple cu carti ce fac parte din Colectia „Cotidianu”.
Miroase a carte dar este foarte frig, o ajut pe Irina sa faca focul la soba maro din coltul camerei de imprumut al bibliotecii. Ea este fata care mi-a deschis lacatele PARADISULUI. Are parul lung, este firava si draguta.
Pentru inceput conversam pe tema vremii ca si cum am fi niste calatori dintr-un compartiment de accelerat, trecem peste amanunte ce tin de nori si de vant si revenim in registrele cu numere”unde timpul a stat in loc de prin 1900 toamna. Am inceput inventarul celor aproximativ 10. 000 de exemplare am scotocit prin foi galbene cu numere si titluri noi sau vechi.
Am facut „buzunarase”cartilor in care se pune fiecare buletin de evidenta a titlului respectiv si niste „cordeluse” care amintesc cititorului data la care trebuie sa restituie cartea.
La amiaza cativa tanci nu-si mai dadeau rand la biblioteca, care mai de care dadea din coate sa fie mai in fata. Daca nu intervenea Irina, cartile ce trebuiau restituite ajungeau biletele de facut focul. Conflictele s-au aplanat iar tancii si-au cautat prin rafturi carti cat mai colorate si cat mai subtiri pentru lectura lor. Era ceva firesc, toti erau mai mici de clasa a lV- a.
O fetita mai timida a ramas mai in spate, era sfioasa dar in cele din urma, cand a vazut ca toti s-au retras a indraznit si i-a adus Irinei un martisor. Era un trifoi cu patru foi de culoare rosie…l-a prins in pieptul Irinei atunci cand i s-a cerut asta. Un zabet sfios si un pupic dragastos au fost rasplata acelei mici „primaveri”ce a disparut pe drumul ce duce spre scoala.
La ora doua, o rafala de prichindei a venit pentru noi imprumuturi si restituiri de carti. O fata imbujorata a inapoiat „Cele 100 de secrete ale vrajitoarelor”- „The witches”.
Privesc cu compasiune o carte cu „Bambi” care va face parte din cartile ce vor dispare de anul viitor din „lumea cartilor” pentru ca este uzata. Locul ei va fi preluata probabil de „Versetele Satanice”, cartea cautata de cititori in perioada sarbatorilor de iarna sau poate cine stie…
